Judetul Bucuresti
Istoric
Bucureştii, capitala României, sunt aşezaţi în sud-estul ţării, acolo unde în urmă cu câteva sute de ani se întindeau Codrii Vlăsiei din care astăzi se păstrează câteva pâlcuri răzleţe de pădure. Râul Dâmboviţa traversează oraşul iar salba de lacuri din nordul capitalei asigură răcoarea şi umezeala în timpul toridelor zile de vară.
Cinstea care revine întemeietorului acestui oraş pare a fi disputată de către Bucure Ciobanul, candidatul tradiţiei şi legendei şi controversatul Vlad Ţepeş, omul primului document cunoscut, care atestă existenţa capitalei noastre la 20 septembrie 1459. În realitate cercetările istorice şi în principal cele arheologice au scos la iveală vestigiile unei cetăţi, probabil prima, databilă încă din a doua jumătate a veacului al XIV-lea. Atunci se nasc Bucureştii şi în jurul acelei prime fortificaţii de 160 mp, vor fi ctitorite rând pe rând Curtea Domnească, biserica lui Mircea Ciobanul (1558-1559), uliţele negustorilor şi meseriaşilor, într-un cuvânt oraşul politic şi cultural.
Urbea s-a dezvoltat treptat-treptat, coagulând în jurul vechiului centru istoric satele aflate împrejur. Dâmboviţa a fost un liant al aşezării urbane care şi-a căutat dimensiunile naturale, extinzându-se mai cu seamă spre nord, în zona lacurilor. Amintirea vechilor sate se păstrează şi astăzi în memoria bucureşteanului, căruia denumiri ca Berceni, Floreasca, Colentina sau Pantelimon îi sunt familiare ca zone componente ale capitalei.
Astăzi oraşul este un amestec de vechi şi nou, tradiţional şi modern, oriental şi occidental, fapt care îi dă pe de o parte aspectul unei metropole eclectice şi neorânduite, conferindu-i pe de altă parte originalitate şi farmec.
Asezare
Oraşul se află în sud-estul ţării, între Ploieşti şi Giurgiu, pe malurile râului Dâmboviţa, ce se varsă în Argeş, afluent al Dunării. Mai multe lacuri se întind de-a lungul râului Colentina, în perimetrul oraşului, precum Lacul Floreasca, Lacul Tei sau Lacul Colentina, iar în centrul oraşului există un lac, Lacul Cişmigiu.
Relief
Se prezinta sub forma unei campii (la o altitudine de 60 m), fragmentata de vai, cu terase locale, acoperite cu depozite loessoide pe care apar numeroase crovuri, usor inclinata dinspre nord-vest si sud-est, taiata de vai putin adanci (Dambovita si Colentina), cu lunci largi si tinere, peste care in trecut se intindea vestitul codru al Vlasiei, dispunand de resurse naturale;