Rezervatia Dealul Lempes
Judet: Brasov Localitate: Harman
Complexul Dealul Lempes se incadreaza in categoria rezervatiilor botanice. Acest complex constituie o componenta tipica a mediului natural original din Depresiunea Brasovului si are o valoare stiintifica de necontestat.
Rezervatia se gaseste pe teritoriul administrativ al comunelor Harman si Sanpetru, fiind amplasata pe Dealul Lempes, cunoscut si sub numele de Dealul Cetatii. Suprafata rezervatiei este de 274,5 ha. A fost inscrisa in lista zonelor naturale protejate, de interes national, sub numele Dealul Cetatii - Lempes.
Dealul Lempes este este unul dintre cei mai reprezentativi martori tectono-erozivi din Depresiunea Brasovului. Are aspectul unei culmi alungite pe directia nord-est si sud-vest, ce culmineaza cu Vf. Cetatii (704 m), prelungire a Muntilor Baraoltului, dincolo de valea Oltului care-i traverseaza. Acest aspect este dat si de alcatuirea petrografica: flis sistos-grezos, in care predomina calcare, conglomerate si gresii cretacice, ce se afunda sub sedimentele depresiunii, pentru a reapare la suprafata in Muntii Barsei. Pe sectiunile despadurite ale versantilor apar intense procese de ravenare.
Conditiile climatice sunt cele specifice depresiunilor, cu ierni geroase (media lunii ianuarie sub - 5 gr. C) si veri calduroase (peste 23 gr. C), atenuate oarecum de altitudinea mai ridicata a dealului.
Solurile predominante sunt cele brune-podzolite, mai groase in partea inferioara a versantului sudic si sud-estic.
Vegetatia reprezinta, prin asociatiile xerofile formate in postglaciar, acea componenta a mediului pentru care aceasta arie a fost declarata rezervatie naturala botanica. Alaturi de aceasta, in functie de roca, expunere si sol, culmea este acoperita cu paduri de esente diferite.
Pe versantul estic se dezvolta padurea de gorun, in asociatie cu jugastru, care acopera si creasta dealului.
Pe versantul nordic al dealului, padurea este mai bine dezvoltata, iar in interiorul ei sunt diseminate exemplare de tei, carpen si paltin de camp.
Pe versantul vestic, mai inclinat, predomina padurea de fag cu rare exemplare de brad, inlocuita, acolo unde pantele sunt mai domoale, cu padurea de carpen. Suprafete apreciabile sunt ocupate cu plantatii de pin negru, in care apar puieti de fag, gorun, paducel, salba moale si salba raioasa.
Pe versantul sudic si sud-estic, versant prelung pe care se afla speciile ce fac obiectul ocrotirii, cenozele componente pajistilor contin plante xerofile stepice. Se gasesc din abundenta doua specii de colilie, paius, rogoz pitic, la care se asociaza alte specii xerofile cum ar fi Koeleria gracilis, Stachis recta, Hyancithella leucophaea, Echium rubrum etc.
Arboretul este bine dezvoltat pe toti versantii si este format din paducel, salba moale, salba raioasa, sanger, corn, lemn cainesc, alun etc.
In plantatiile de pin negru cu mojdrean, pe versantul estic, se observa o regenerare a cenozelor stepice. Aici se dezvolta bine colilia, rogozul pitic, paiusurile, majoritatea lor fiind specii stepice si calcofile. Este remarcabila prezenta ruscutei in toate aceste cenoze - o specie tipic heliofila, un element stepic-continental.
In poienile de pe versantul estic, in compozitia floristica a cenozelor de pajisti se dezvolta ochiul sarpelui rosu, stanjenei, zambila salbatica etc.
Pe marginea padurii apar numeroase exemplare de frasinuta, porumbar, migdal pitic etc.
Aparitia vegetatiei de stepa in zona forestiera este conditionata atat de substratul constituit din microconglomerate calcaroase, cat si de expunerea sud-estica si de adapostul oferit de depresiune.
La acest bogat registru floristic se adauga si o fauna diversa, cu exemplare ocrotite de sorecar comun, acvila pitica si cerb.